Saptamanal, daca nu chiar zilnic,vad la TV, in ziare, pe mail, mesaje de la parinti disperati care cer ajutorul semenilor lor pentru a-si putea salva copiii. Ii admir pentru puterea de care dau dovada pentru ca nu e usor deloc sa accepti ca esti "legat de maini" cand e vorba de bani, insa gandul ca si-ar putea pierde copiii ii impinge sa faca orice.
Cand am scris prima data in acest blog, m-am gandit ca va fi cu si despre tot si toate din viata mea, dar niciodata nu m-am gandit ca voi fi nevoita sa scriu despre viata atat de incercata a unui copil de 3 ani. E ceva vreme de cand pe
blogul Laurei a aparut o campanie lansata de ea pentru a-l ajuta pe
Bibi. Nu stiu cati dintre noi am raspuns chemarii Laurei pentru a-l ajuta financiar, insa stiu ca multi dintre noi ne-am rugat pentru sanatatea lui si a parintilor lui.
Atitudinea Laurei m-a impulsionat sa incerc sa fac si eu ceva pentru Edi, care ieri si-a sarbatorit cei 3 anisori intr-o camera de spital din Bucuresti.
Edi a crescut sub ochii mei, alaturi de familia mea, suntem vecini de scara si prieteni buni cu parintii lui. L-am tinut de manute cand a inceput sa paseasca si l-am auzit cum se straduia sa o strige corect pe Ioana, fetita mea, cand a inceput sa vorbeasca.
Pe 1 iunie anul acesta, cand toti copiii sarbatoreau fericiti ziua lor, Edi si parintii lui primeau vestea care le-a schimbat viata: este bolnav de
leucemie limfoblastica acuta.
Toata lumea stie ce inseamna asta , insa prefer sa nu scriu cuvantul pentru ca in asociere cu viata unui copil este mult prea crud. Sunt doua luni in care "haiducul", asa cum ii spune tatal lui, a trecut prin doua serii de citostatice, la care a raspuns relativ bine. Au fost si scaderi ale valorilor analizelor insa medicii spun ca e normal. Daca starea lui va fi conform protocoalelor medicale, pana la sfarsitul lunii august va fi acasa. Insa pentru 2 ani va face naveta intre Ploiesti si Bucuresti la spital; din 10 in 10 zile va sta 3 zile la spital. Nu va fi deloc usor si lupta nu se poate abandona sau nici macar incetini ritmul , pentru ca nimeni nu ii ofera garantia ca la sfarsitul celor doi ani se va face bine fara recidive.
Va fi greu din punct de vedere financiar, ca dintr-un salariu modest sa se acopere costurile drumurilor, a regimului alimentar sever, a suplimentelor necesare pentru a-i proteja ficatul si stomacul de atatea chimicale pe care le ia si le va lua pe cale orala.
De aceea, am considerat ca trebuie sa apelez la bunatatea celor din jur in numele lui Edi si a parintilor lui, iar daca credeti ca il puteti ajuta am deschis urmatorul cont:
Cod IBAN : RO87RZBR0000060013782333 deschis la Raiffeisen Bank Ploiesti.
Titular cont: CONSTANTINESCU-MIELU TITUS
Ne rugam lui Dumnezeu sa treaca cu bine de incercarea la care e supus, si abia astept sa o strige pe Ioana sa iasa la joaca in fata blocului.
Multumesc si celor ce ii ajuta si ii vor ajuta, iar pentru orice intrebare legata de Edi, de evolutia bolii, puteti sa-mi scrieti in comment sau pe adresa mea de mail aurelyaflorea@yahoo.com. Pe mail va pot trimite si acte medicale detaliate sau numerele de telefon ale parintilor .
