vineri, 27 mai 2011

Racoritoare cu flori de mai...

Saptamana trecuta m-am bucurat alaturi de Ioana de primele zile de adevarat inceput de vara la soacra mea la tara. Ioana a vazut pentru prima data cum pune bunica rasad de rosii si castraveti, cum arata puisorii abia iesiti din ou si cum tunde bunicul lemnele (ea asa a inteles ca le tunde in loc sa le taie :)). Din preajma casei am cules flori de salcam si de soc. Cu greu am gasit cantitatea de care aveam nevoie pentru suc de soc, pentru ca floricelele erau mici si abia incepuse sa infloreasca, insa eu nu mai puteam astepta...


Am cules 15 flori de soc de marime medie, am pus intr-un borcan de 8 litri 2 lamai taiate felii, 1kg zahar si un sfert de cub de drojdie. Am umplut borcanul cu apa si am asteptat sa inceapa sa fermenteze. Am repetat procedeul cu flori de salcam, dar cantitatea de flori am estimat-o a fi tripla pentru ca nu sunt la fel de aromate, iar cantitatea de zahar a fost de 500 grame pentru un borcan de 5 litri. Dupa doua zile de asteptare, timp in care am mestecat in borcane la cateva ore si am verificat daca a inceput sa fermenteze, sucul a fost gata. Atentie sa nu acoperiti borcanele etans pentru a evita o explozie reala a acestora si sa nu umpleti borcanele cu lichid pentru a avea loc lichidul sa fermenteze.


Ambele sucuri sunt delicioase servite reci cu putin adaos de lamaie proaspata. Proprietatile curative ale acestor flori de soc sunt incontestabile desi putini stiu si le folosesc in tratarea afectiunilor. Gasiti aici informatii despre importanta florilor de soc in mentinerea sanatatii si aici despre florile de salcam...
Abia astept sa infloreasca trandafirii de dulceata pentru a incerca aceeasi reteta cu petale de trandafir...


miercuri, 11 mai 2011

O carte pentru sufletul tau...

Am terminat de citit Nunta de Nicholas Sparks, o carte pe care am primit-o acum ceva vreme de la sotul meu. Nu indraznesc sa spun ca voi reda o recenzie a cartii – las pe cei ce au darul scrisului sa o faca - doar vreau sa fac o recomandare pentru sufletul femeilor indragostite.

Cand am primit cartea eram la inceputul relatiei noastre , mentionez acest lucru pentru ca, astazi, dupa ce am recitit-o mi-am adus aminte ce sentimente si emotii diferite mi-a starnit cartea atunci...Aceasta carte trebuie citita in diferite etape ale relatiei cu partenerul de viata, pentru ca te vei regasi de fiecare data in poveste, dar niciodata ca ultima data...

E povestea lui W. casatorit de aproape 30 ani cu J.

„Cat timp am fost casatorit, am fost egoist, incapatanat si tot atat de nestiutor ca un pestisor din acvariu. [...]Totusi privind in urma, cred ca,daca am facut ceva asa cum trebuie, a fost ca mi-am iubit sotia in toti acesti ani petrecuti impreuna.[...] Desigur, toate casniciile au suisuri si coborasuri si eu cred ca acest lucru e o consecinta naturala a convietuirii unor persoane care au ales sa stea impreuna.”

Cum sper sa nu se intample nimanui, W. uita de cea de-a 29-a aniversare a casatoriei lor. Astfel isi propune ca in anul urmator, pana la cea de-a 30-a aniversare , sa se revanseze fata de sotia lui. De aici, de fapt, incepe o poveste atat de romantica incat la finalul cartii, orice femeie cred ca si-ar dori un W. in viata ei...Scenele din viata curenta se intrepatrund cu cele din memoria lui W. ...amandoi tineri si neprihaniti, prima intalnire, cununia civila, regretele lui J. de a nu fi imbracat niciodata rochie de mireasa...

Un an in care W. cu ajutorul prietenilor si a familiei, planuieste minutios dar ferit de stiinta lui J., nunta lui cu aceasta. Pe J. o face sa creada ca fiica lor se va casatori, insa toate detaliile fara sa vrea tot J. le stabileste.

Cartea e usor de citit, iar finalul e surprinzator de romantic. Inainte cu o seara de eveniment, W. reuseste, intr-un mod realmente deosebit, sa o faca pe J. sa se reindragosteasca de el, si foarte subtil o cere din nou in casatorie. Bineinteles J. accepta fara sa stie ce va urma.

Citind ultima fraza a cartii, am realizat cat de mult ma regasesc in J., pentru ca are incredere in sotul ei indiferent de ce le ofera viata, ma regasesc si in copiii lor pe rand pentru ca au avut incredere in iubirea parintilor lor...

„[...]am invatat ca este posibil ca doi oameni sa se indragosteasca din nou, chiar si cand intre ei s-a interpus o viata intreaga de deceptii.”

Cartea aceasta este despre increderea ca se poate orice atata vreme cat inca exista iubire, increderea ca cel langa care te trezesti va fi acolo in fiecare dimineata la fel ca in prima dimineata impreuna...