O familie fericita...

Zilele trecute, Laura lansase o provocare ce consta in realizarea unei activitati pentru copii cu nuci. Am incercat sa-mi aduc aminte de la gradinita la ce activitati foloseam nucile, nu prea mi-a reusit, dar mi-am adus aminte de un alt fel de creatie la care erau folosite castanele si ghindele. Am gasit sursa pe internet si ne-am pus pe treaba.

Am adunat cateva ghinde si capacelele lor si castane, prin casa am gasit scobitori si ne-au iesit niste vietati tare ciudate, dar haioase...:) Pentru a nu fi periculoase scobitorile in varfurile lor am infipt niste boabe de fasole... (nu mai am avut baterie la aparat si nu mai am putut face poza cu opincutele :(....)

Covoras de frunze...

Astazi am profitat de ziua asta frumoasa de toamna autentica si am iesit in parc. Saptamana trecuta am realizat cu Ioana un strugure din capacele de ghinda, si s-a distrat foarte tare. Azi mi-a cerut sa mai facem un proiect si am adunat impreuna frunze de diferite marimi, culori si forme si le-am lipit pe hartie cu aracet, ca sa facem un covoras de frunze.

Am adunat si merisoare si castane, dar pe acelea le-am lipit doar eu cu superglue. A fost o activitate relaxanta pentru mine si interesanta pentru ea. Astfel a invatat ca arborii au frunze diferite si ca unii au fructe, altii nu, ca frunzele nu cad din copaci toate odata ci pe masura ce se usuca, si multe altele.

Struguras din capacele de ghinda...

Mi-am propus multe activitati de creatie impreuna cu Ioana si iata ca am realizat in sfarsit primul nostru proiect: strugure din capacele de ghinda. Ioanei ii place sa lipeasca, sa taie, sa decupeze, si incerc sa ii stimulez creativitatea. Am adunat capacele de ghinda si cu ajutorul meu le-a lipit cu aracet sub forma de strugure. A fost tare incantata de rezultat...

Mi-ar fi placut sa participam si noi cu aceasta lucrare la concursul cu tematica de toamna de pe blogul Mihaelei, insa am fost foarte ocupate si nu ne-am incadrat in timp. Vor mai fi ocazii...Oricum va invit sa vedeti pe blogul ei lucrarile castigatoare, adevarate opere de arta ale celor mici.

CONSERVE ep.2...

Azi a fost o zi autentica de toamna. Cam rece sa ma plimb, deci o zi numai buna de facut conserve. Cum legumele de toamna incep sa se gaseasca mai rar in piete, iar daca se gasesc sunt din ce in ce mai scumpe, ar trebui sa va grabiti si voi sa pregatiti conservele pentru iarna. Pe primul loc in clasamentul conservelor mele preferate este bulionul de ardei capia. Il folosesc la fiecare mancare in timpul iernii, iar la prepararea sarmalelor este piesa de rezistenta. Nu l-am descoperit de multa vreme, insa de cand il folosesc mi se pare cel mai util in bucatarie, iar mama ma indemna cand eram mica: "Mananca! pentru ca ardeiul are cele mai multe vitamine". Azi completez spunand ca este si foarte gustos...

Nu este greu de facut: am curatat si spalat 10 kg de ardei capia, apoi i-am dat prin masina de tocat si i-am pus la fiert 15 minute, cronometrand din momentul in care efectiv incepe bulionul sa fiarba. Dupa ce a fiert, in functie de cantitatea de bulion pe care o aveti (in 15 minute nu ar trebui sa scada prea mult) adaugati sare, o lingura la un kg de bulion, si conservant, 1 plic la 7 kg de bulion. Se poate pune fierbinte in recipiente de sticla, sau mai rece in recipiente din plastic.

Daca tot am vorbit de ardei capia, imi plac foarte mult ardeii capia copti in otet. Sunt deliciosi iarna, in postul Craciunului cand imi place sa ii servesc cu ciorba de fasole si varza acra. Anul acesta am incercat si ardeii grasi copti in otet si sunt nemaipomeniti, iar ca varianta a congelarii ardeilor grasi, i-am pus taiati cubulete in recipiente din sticla sau plastic cu sare.

Intr-un borcan de 800 grame a intrat aproximativ 1 kg de ardei capia. Separat am fiert 100 ml otet cu 50 ml apa, 50 grame zahar si o lingurita de sare. Am asezat ardeii in borcan si am turnat peste ei amestecul fierbinte. Ar trebui sa se formeze vid, in cazul in care nu se formeaza fierbeti borcanele in baie de aburi 5 minute.

Spor la treaba!!!

Doua carti, un singur raspuns...

De cate ori intr-o situatie delicata in viata v-ati gandit la Dumnezeu? Chiar daca multi dintre noi spun "Doamne fereste-ma!", o facem automat, din obisnuinta, oare constientizam cuvintele respective?...Am crescut cu credinta deja formata, insuflata in Dumnezeu, si se intampla ca de-a lungul vietii sa nu ne punem niciodata intrebarea "Dar cine e cu adevarat Dumnezeu?" . In momentele grele, pare singura alinare.

Va propun doua carti din care puteti afla cum l-au descoperit pe Dumnezeu doi oameni rataciti si cum si-au schimbat viata datorita credintei nemasurate.

In "Jurnalul convertirii- de la Zeita Mortii la Imparatul Vietii", Danion Vasile povesteste cum l-a cautat pe Dumnezeu inca din timpul liceului, cum ratacirile l-au impins in randurile MISA, cum drogurile, ezoterismul si desfraul erau singura ratiune de a fi. In tranzitia lui catre credinta adevarata a incercat sa se purifice stand nemancat si nedormit; femeile din viata lui erau considerate unelte initial, iar apoi le-a evitat pentru a se descoperi mai bine pe sine ca pustnic.

"Cati se lupta cu patimile, cati duc o viata de rugaciune, cu spovedanie si impartasanie, vor rezista. Dar cei care au o credinta superficiala, care se roaga lui Dumnezeu o data pe saptamana si numai cand au nevoie de ceva, cei care vin la biserica doar cand au necazuri, aceia au mici sanse sa reziste."

"Oamenii vor o credinta comoda, o credinta in care sa combine poruncile dumnezeiesti cu propriile dorinte. De asta fug toti de sfintenie. La randul meu, eu caut sfintenia numai teoretic, practic tot in pacate traiesc. Si totusi nadajduiesc ca Dumnezeu ma va ridica."

Povestea este simplu structurata sub forma de jurnal, este usor de citit si de inteles, cu un final asteptat inca din titlul cartii: convertirea la crestinism, la ortodoxie...

La polul opus in ceea ce priveste usurinta lecturii, sta "Doua milioane de kilometri in cautarea Adevarului" de Klaus Kenneth. O istorie foarte minutios prezentata, cu detalii naucitoare a trairilor si sentimentelor incercate de autor. Mi-a lasat impresia unui talent deosebit de scriitor, de povestitor, de inventator cred pe alocuri a povestilor. Actiunea petrecandu-se in anii '70-'80 in mai multe tari decat ar fi putut visa vreun roman ca poate vizita in vremurile acelea, e lesne de inteles ca povestea pare mai interesanta, mai captivanta ...

Esenta cartii este insa aceeasi cu a lui Danion Vasile: gasirea lui Dumnezeu.

"Din India, Tibet, Thailanda si multe tari islamice, pana in Mexic, Alaska si Brazilia. De la filosofie la un adept convins al comunismului, dintr-un ateu hipiot, ani de zile am incercat marile credinte ale Asiei (hinduismul, budismul, islamismul), dar si invataturile indienilor din America.[...]Fugeam de Dumnezeu, de oameni si de mine insumi. Era o cale draceasca, plina de ura si de moarte, dar si o fuga in cautarea launtrica."

Cred ca fiecare credem in ceva mai presus de puterea oamenilor, ca este Dumnezeu pentru mine, sau Budha pentru un indian, daca am cerceta ce este aceasta putere, cum putem s-o cunoastem mai bine, am trai constienti de cine suntem de fapt.

Ciorba de fasole si varza alba...

Inca mai sunt doua zile din postul Adormirii Maicii Domnului si va propun o ciorba pe care o mananca sotul meu cu mare placere: ciorba de fasole uscata si varza alba. Pasii sunt simpli , ca la o ciorba de fasole obisnuita, insa trebuie sa puneti fasolea boabe de seara la inmuiat in apa calda, a doua zi fasolea se va fierbe garantat si mai bine si mai repede.

Aveti nevoie de:

- doua cepe marime medie

- doi ardei grasi verzi

- un sfert de varza alba

- doi morcovi

- doua radacini de postarnac

- frunze de telina

- doua linguri ulei

- leustean, patrunjel, marar

- patru rosii bine coapte

- bors (optional)

- sare , piper.

Dupa ce fasolea este aproape fiarta, adaugam legumele taiate cubulete. Adaugam inclusiv varza pe care o taiem julien ca pentru mancarea obisnuita de varza. Dupa ce se fierbe si varza se adauga rosiile taiate cubulete, si apoi aproape de final cele doua linguri de ulei si optional borsul.

Se poate servi cu salata de ardei copti, cu ceapa rosie sau cu castraveti acriti in saramura. Aceasta ciorba, stiu de la soacra mea, ca se face in zona Moldovei si am inteles ca e si mai gustoasa pregatita cu varza rosie. Vom incerca...

Sa salvam un "haiduc"!!!!

Saptamanal, daca nu chiar zilnic,vad la TV, in ziare, pe mail, mesaje de la parinti disperati care cer ajutorul semenilor lor pentru a-si putea salva copiii. Ii admir pentru puterea de care dau dovada pentru ca nu e usor deloc sa accepti ca esti "legat de maini" cand e vorba de bani, insa gandul ca si-ar putea pierde copiii ii impinge sa faca orice.

Cand am scris prima data in acest blog, m-am gandit ca va fi cu si despre tot si toate din viata mea, dar niciodata nu m-am gandit ca voi fi nevoita sa scriu despre viata atat de incercata a unui copil de 3 ani. E ceva vreme de cand pe blogul Laurei a aparut o campanie lansata de ea pentru a-l ajuta pe Bibi. Nu stiu cati dintre noi am raspuns chemarii Laurei pentru a-l ajuta financiar, insa stiu ca multi dintre noi ne-am rugat pentru sanatatea lui si a parintilor lui.

Atitudinea Laurei m-a impulsionat sa incerc sa fac si eu ceva pentru Edi, care ieri si-a sarbatorit cei 3 anisori intr-o camera de spital din Bucuresti.

Edi a crescut sub ochii mei, alaturi de familia mea, suntem vecini de scara si prieteni buni cu parintii lui. L-am tinut de manute cand a inceput sa paseasca si l-am auzit cum se straduia sa o strige corect pe Ioana, fetita mea, cand a inceput sa vorbeasca.

Pe 1 iunie anul acesta, cand toti copiii sarbatoreau fericiti ziua lor, Edi si parintii lui primeau vestea care le-a schimbat viata: este bolnav de leucemie limfoblastica acuta.

Toata lumea stie ce inseamna asta , insa prefer sa nu scriu cuvantul pentru ca in asociere cu viata unui copil este mult prea crud. Sunt doua luni in care "haiducul", asa cum ii spune tatal lui, a trecut prin doua serii de citostatice, la care a raspuns relativ bine. Au fost si scaderi ale valorilor analizelor insa medicii spun ca e normal. Daca starea lui va fi conform protocoalelor medicale, pana la sfarsitul lunii august va fi acasa. Insa pentru 2 ani va face naveta intre Ploiesti si Bucuresti la spital; din 10 in 10 zile va sta 3 zile la spital. Nu va fi deloc usor si lupta nu se poate abandona sau nici macar incetini ritmul , pentru ca nimeni nu ii ofera garantia ca la sfarsitul celor doi ani se va face bine fara recidive.

Va fi greu din punct de vedere financiar, ca dintr-un salariu modest sa se acopere costurile drumurilor, a regimului alimentar sever, a suplimentelor necesare pentru a-i proteja ficatul si stomacul de atatea chimicale pe care le ia si le va lua pe cale orala.

De aceea, am considerat ca trebuie sa apelez la bunatatea celor din jur in numele lui Edi si a parintilor lui, iar daca credeti ca il puteti ajuta am deschis urmatorul cont:

Cod IBAN : RO87RZBR0000060013782333 deschis la Raiffeisen Bank Ploiesti.

Titular cont: CONSTANTINESCU-MIELU TITUS

Ne rugam lui Dumnezeu sa treaca cu bine de incercarea la care e supus, si abia astept sa o strige pe Ioana sa iasa la joaca in fata blocului.

Multumesc si celor ce ii ajuta si ii vor ajuta, iar pentru orice intrebare legata de Edi, de evolutia bolii, puteti sa-mi scrieti in comment sau pe adresa mea de mail aurelyaflorea@yahoo.com. Pe mail va pot trimite si acte medicale detaliate sau numerele de telefon ale parintilor .