" Biserica Sfântul Nicolae - Vechi, se află într-un complex bisericesc purtând amprenta vremii: o bisericuţă, de mărimea unei căsuţe de ţară, dar într-o frumoasă arhitectură veche, românească, cu o suită de medalioane cu sfinţi, sub cornişă, lângă o clopotniţă înaltă, uşor avariată, o curte mare cu pomi fructiferi şi un brad stingher, temeliile unei foste zidiri vechi, iar la câteva zeci de metri, spre est, o biserică albă, cu aer voievodal. Sfântul lăcaş este unul dintre cele mai vechi şi mai încărcate de istorie, din trecutul oraşului. Ca şi în cazul altor biserici vechi din această parte a oraşului, unde, la sfârşitul secolului al XVl-lea, îşi stabilise curtea şi tabăra de oşteni, în vederea Unirii celor trei Ţări Româneşti, marele voievod Mihai Viteazu, spre ai servi domnitorului, suitei sale şi trupelor pentru rugă şi jurământ. Cert este faptul că în perimetrul respectiv au existat, de-a lungul secolelor, încă trei lăcaşuri de cult, de la cel mai vechi s-au păstrat până astăzi, ruinele altarului, o parte din tâmpla construită din zid, fundaţia şi elemente de arhitectură şi pictură. Din nefericire, nu s-au păstrat cărţi şi nici obiecte de cult, dar pe o placă de pe peretele proscomidiei, se află înscrise cu vopsea neagră numele unora dintre ctitori care, asociate cu forma şi mărimea Altarului, dovedesc o vechime şi mai mare. Însemnările făcute la diferite date, ilustreaza starea acesteia, care sugerează şi perioada în care a fost abandonată. În Catagrafia de la 1810, se arata: "Biserica de zid, hram Sf. Nicolea" era încă funcţională, "cu toate oranduielile ei bune".Peste un secol, în 1910, savantul Nicolae Iorga, transcrie pisania bisericii din secolul XlX-lea şi retine: "În ruinile bisericii celei mai vechi - pomelnicul pe piatră cu nume din veacul al XVlll-lea: Datcul, preotul Mihai, Despina, Gheorghe, Nicolae. " Biserica a rămas în această stare până în anii 1987-1989, când în sfârşit, s-au găsit oamenii de înaltă simţire românească şi creştină, care au hotărât şi au reuşit să o reconstruiască. Până la acea dată, timp de peste două secole şi si jumătate, credincioşii s-au închinat în alte trei biserici, construite în această incintă. O biserica a fost ridicată pe la jumătatea secolului al XVlll-lea şi a dăinuit pânp în 1852, când deteriorandu-se a fost demolată. Un alt lăcaş de închinare a fost construit "la anul 1852 aprilie 24", care a fost distrus din temelie, la bomardamentul aerian al Aliaţilor, din 5 aprilie 1944. În această situaţie, în octombrie - noiembrie 1945, vechea casă parohială a fost amenajată capelă [bisericuta] în care avea să se săvarşească serviciul religios, timp de peste patru decenii. Adjectivul "Vechi" i-a fost adăugat de autoritatea bisericească, spre a o deosebi de cealaltă biserica Sfantu Nicolae - Nou. " (preluare din http://www.ploiesti.ro/sfnicolaevechi.php)
